The Dirty Dozen Brass Band – What’s Going On (Vinil 180g, LP)

2006, exact un an după „Katrina”, în perioada de după dezastrul natural devastator, care a evidențiat atât incompetența infrastructurii orașului, cu porecla Crescent City, cât și a corps-ului de ingineri, al inginerilor și a guvernului federal, în această perioadă deci Dirty Dozen Brass Band s-a dedicat tragediei în singura manieră pe care o cunosc, recreând același fel de confuzie și furie pe care Marvin Gaye a simțit-o și a exprimat-o în 1971, prezentând propria lor interpretare a clasicului lui Gaye „What’s Goin’ On”. Aceasta este o întrebare care se dovedește a fi cu atât mai dureroasă atunci când examinezi eforturile – la momentul când a fost lansată această înregistrare – ale unei întregi regiuni care nu doar se străduiește să reconstruiască case de locuit și magazine, ci încearcă să păstreze o cultură.

Dirty Dozen a recrutat mai mulți cântăreți pentru a ajuta la piesele principale. Fragmente din discursurile primarului New Orleans, Ray Nagin, după uragan formează introducerea pentru instrumentele de suflat, care se strecoară de-a lungul tonurilor intermediare închise și funky ale melodiei titlului lui Gaye. Chitariștii Doug Bossie și Ben Keeler se cufundă în groove, exact ca și bateristul Terence Higgins și clapa-ristul și producătorul Anthony Marinelli, în timp ce Chuck D rapează refrainul referitor la evenimentele contemporane și dezastru, precum și incapacitatea sau chiar ostilitatea unui guvern care se angajează într-un război și ignoră problemele din propria țară. Ca un reportaj de pe front, sufleturile taie melodia, armonia și groovul funk greu și abraziv. „What’s Happening Brother” închide funk-ul din interior, aruncă groovul asupra lui însuși și nu doar cântă furie, ci oferă și ecoul acesteia sub forma vocilor Bettye LaVette, care îndrăznește să vomite adevărul împreună cu întrebările și observațiile pline de durere ale unui narrator în persoana întâi. Aranjamentul ușor al „Flyin’ High (In the Friendly Sky)” este aproape trist, plin de dor după o vreme mai nevinovată, în același timp mult mai emoționant din cauza aceasta. Tobele profunde în stil Mardi Gras nativ cu saxofoanele răguși, groovurile chitaristice compacte și povestea ștearsă din „Save The Children” cedează blândeții melodiei lui Gaye. Este o piesă confuză, tristă cu subcurente de furie. Aranjamentul lui Ivan Neville al „God Is Love” este o putere, plin de nuanțe și culori ingenioase și groovuri gospel.

G. Love ajută la „Mercy Mercy Me (The Ecology)”, unde musicalitatea vocii lui Gaye dispare, dar este amplifată de suflete, iar vocile lui Love sună zăpăcite, deplasate, antocronce față de instrumente. „Right On” este atât militant cât și ceremonial. Conține funk, dar și gospel, rock și zornă profundă a tromboanelor și riffurile repetate ale celorlalte instrumente de suflat. Guru de la Gang Starr se distinge de introducerea întunecată, fantomă la „Inner City Blues”, unde bateriile lui Higgins contrapunctează sousaphonul albastru profund al lui Kirk Joseph la bas. Pretutindeni frustrare și suflele arată cu degetul către această adevăr pe care Guru o explică: că totul pe zilele acestea este la fel dacă nu chiar mai apăsat decât pe vremea lui Gaye. Desolația din textul lui Gaye nu se pierde, ci este susținută în continuare, așa că rămân doar fantome ale predicilor epuizate și ale avertismentelor pentru această nouă generație.

Niciodată muzica de petrecere nu a sunat atât de puternic, atât de total condamnând și plin de speranță și neîncovoiat. Acesta este pasul următor în procesiune funerară, unde se cântă la înmormântarea unui prieten; acesta este epilogul, sunetul unei învierii furioase care se-nfățișează cu soarele, ceva care ar putea fi arătat la televiziune, dar se varsă dinspre marginea ecranului și se face cunoscut prin mediul care este înțeles de oamenii care trebuie să trăiască realizarea lui. Cu groovuri ucigașe care nu fac prizonieri, „What’s Goin’ On” este cel mai potrivit omagiu al lui Allen lui Gaye, deoarece nu doar arată atemporalitatea muzicii în sine, ci reflectă ce se întâmplă de fapt (dedicația lui Gaye pentru Detroit, când declinul orașului a devenit realitate, cu spectatori care nu aveau niciun interes să facă ceva în legătură cu asta), este chiar mai adevărat în zilele noastre decât în 1971.

Dirty Dozen Brass Band cu apariții ca invitați ale cântăreților Chuck D, Ivan Neville, G. Love, Guru și Bettye LaVette

Recomandăm utilizarea curățătorului LP „L’Art du Son” pentru spălarea umedă a viniurilor dumneavoastră. Chiar și înregistrări noi de producție de înaltă calitate vor beneficia de aceasta.

Lista pieselor

Side 1

2. What’s Happening Brother

3. Flyin’ High (In The Friendly Sky)

4. Save The Children

5. God Is Love

Side 2

1. Mercy Mercy Me (The Ecology)

2. Right On

3. Wholy Holy

4. inner City Blues (Make Me Wanna Holler)