De ce Oistrakh & Sanderling / Mravinsky - Prokofiev & Shostakovich: Concertos [Sapphire Edition] (Vinil 180g, LP dublu)
Descriere
O adevărată șansă: „The Lost Recordings” a găsit benzile originale ale celor două concerte pentru vioară ale lui Prokofiev în Potsdam. Berliner Sinfonie-Orchester a fost dirijată de Kurt Sanderling. „Concerto No. 2”, înregistrat în 1965, nu a mai fost niciodată lansat. „Concerto No. 1” de Shostakovich, interpretat de Oistrakh la apogeu al virtuozității sale sub bagheta marelui Yevgeny Mravinsky, nu a mai fost niciodată lansat pe vinil. Kurt Sanderling, la conducerea Berliner Sinfonie-Orchester, a dirijat cele două concerte pentru vioară ale lui Prokofiev în public. Primul a fost interpretat pe 19 aprilie 1971 la Deutsche Staatsoper din Berlin, iar al doilea, pe 8 martie 1965 la Teatrul Metropol din Berlin. Sanderling era admirat pentru integritatea muzicală și dirijarea puternică. În 1960, după o carieră marcată de diverse tragedie, s-a găsit în Germania de Est. Dirijorul evreu a fugit din Germania în 1936 atunci când au fost promulgate legile rasiale de la Nürnberg, găsind refugiu mai întâi la Moscova și apoi la Leningrad ca asistent al lui Yevgeny Mravinsky. Oistrakh și Sanderling se cunoșteau de zeci de ani atunci când au fost făcute aceste înregistrări; legăturile lor personale și profesionale erau strânse.
„Concerto No. 1” de Prokofiev este una dintre cele mai inovatoare lucrări ale secolului douăzeci. A fost compus între 1915 și 1917 și a avut premiera la Paris în 1923. Andantino se desfășoară întuneric, cu o vioară nostalgică conducând într-o temă etereă, aproape nereală. Prokofiev a spus că această mișcare ar trebui să fie interpretată „ca și cum cineva ar trebui să fie convins de ceva”. Oistrakh, ca un elf ieșind dintr-o pădure extrem de densă și întunecată, cântă pe întreaga gamă de sunete – apasionat, nerăbdător, regal și plin de viață în același timp. Al doilea movimento, Scherzo vivacissimo, poate fi considerat elementul sălbatic al acestui concert. Este un vârtej ingenios implicând virtuozitatea violinistică pe care Oistrakh o realizează fără efort. Al treilea și ultim movimento este atât liric cât și intens. Vioara alternează între două roluri, cel de solist și cel de acompaniator. Cântul lui Oistrakh, lipsit de manieriști, este pur dar senzual, calitatea sa terestră fiind esențială pentru a conține orchestra care se estompează treptat ușor, la fel de supranatural ca și primul movimento.
„Concerto No. 2”, cu premiera pentru prima dată în 1935, este destul de diferit. Nu numai că este mai clasic decât primul, ci și mai dramatic. Vioara, singură, introduce tema sumbră, lirică a movimentului inspirată de folclorul tradițional rus. Oistrakh pare să exploreze adâncurile sufletului său cel mai intim. Fraze lungi, lirice sunt întrerupte de ridicări și coborâri ritmice ale tonului. Movimentul se încheie cu pizzicati pe care am putea fi tentați să îi considerăm ușuratici, sau chiar înfricoșători, dar care ne lasă în așteptare. Următorul movimento, Andante assai, conține unele dintre cele mai fine scrieri muzicale pentru vioară. O meditație dureroasă, chinuită, surplusurile sale intense rămân totuși terestru, imploră cerurile. Aici, Oistrakh este magistral. De la vioară sa, din persoană sa, atât de strâns legate, el scoate o fervoare aproape mistică, cu o atemporalitate împletită cu puritate armonioasă pe care puțini muzicieni au realizat-o cu atât de multă grație. Finala, Allegro ben marcato, revine la stilul mai ironic de care Prokofiev era atât de pasionat. În această dansă frenezie, strălucitoare cu nuanțe spaniole – lucrarea a avut premiera la Madrid – compozitorul ne surprinde cu castanete. Oistrakh și Sanderling profită la maxim de aceste influențe multicolore, strălucitoare care au fost entuziastului aclamate de public.
Pe 25 mai 1956, Yevgeny Mravinsky dirijau Leningrad Philharmonic Orchestra la Berlin Staatsoper. Din 1938, el a condus orchestra la vârful interpretării, în principal a compozitorilor ruși, cum ar fi Tchaikovsky și Shostakovich. Stilul său era imediat recunoscut. Cu o erupție vulcanică de sunet, el a ordonat orchestrei să măture totul în calea ei. Era aceeași orchestră care a avut premiera concertului un an mai devreme. Supus cenzurii de către Departamentul de Propagandă, lucrarea a fost ascunsă din 1948. Oistrakh însuși a făcut modificări pe care compozitorul le-a apreciat. Pe scurt, era concertul unei lupte, și nimeni mai bine decât Oistrakh însuși putea vorbi despre ea. „Primul movimento, Nocturne-ul, este o lume a reflecției profunde. Aș numi-o o anulare a sentimentelor. Aici nu există o exprimare deschi a suferinței; totul pare să fie ascuns în interior”. Linia violinei exprimă neliniștea. Este sumbru și introspectiv, iar în fundal sunt urme ale unui Dies Irae care ar fi putut fi inspirat de Mozart. „Diavolesc” este cuvântul pe care Oistrakh îl folosește pentru a descrie al doilea movimento. Și într-adevăr, el se avântă într-un Allegro nervos, purtat dinamic de orchestra lui Mravinsky. Scara Andante-ului este monumentală, similară în unele privințe cu primul movimento al Simfoniei a cincea a lui Beethoven. Vioara este omniprezentă, în dialog sau opoziție cu diferitele secțiuni ale orchestrei. Oistrakh este calm și imperial, în control complet al situației până la începutul cadenței transcendente. Pauzele capătă o expresivitate la fel de mare ca și notele, dacă nu chiar mai mare. Uitam tehnica strălucitoare a mâinii stângi a violonistului pentru a ne concentra pe dramatismul lucrării. Apoi, destul de excepțional, există un al patrulea movimento. Finala este slapstick, sălbatic burlesc, și Oistrakh și Mravinsky o aduc la apogeu.
The Lost Recordings este mândră să prezinte aceste concerte minunate – înregistrate pe 19 aprilie 1971 și 25 mai 1956 la Deutsche Staatsoper în Berlin, Germania și pe 8 martie 1965 la Teatrul Metropol, Berlin, Germania – în calitate audiophilă de referință: „Sapphire Edition” vine ca Double LP (33 RPM), cu vinil transparent Ultimate Record® de 200 de grame. Ediția numerotată manual este strict limitată la 500 de copii, iar setul de cutii luxos include o card de descărcare 16-bit pentru album. Sound wizard Kevin Gray însuși este responsabil pentru tăieturile lacului. „The Lost Recordings” este celebrată în întreaga lume pentru păstrarea patrimoniului muzical de neprețuit și pentru calitatea nesurpălată a restaurărilor Phoenix-Mastering™.
MUZICIENI
David Oistrakh: vioară
Sergei Prokofiev: „Violin Concerto No. 1 In D Major, Op. 19” & „Violin Concerto No. 2 In G Minor, Op. 63”
Kurt Sanderling: dirijor
Berliner Sinfonie-Orchester
Dmitri Shostakovich: „Violin Concerto No. 1 in A Minor, Op. 77”
Evgeny Mravinsky: dirijor
Leningrad Philharmonic Orchestra
Recomandăm utilizarea curățătorului de discuri „L’Art du Son” pentru spălarea cu apă a viniurilor dumneavoastră. Chiar și discurile noi de producție de înaltă calitate vor beneficia de aceasta.
Lista pieselor
LP 1
Side A
1. Sergei Prokofiev (1891-1953): “Violin Concerto No. 1 In D Major, Op. 19” (Stereo)
I. Andantino
II. Scherzo: Vivacissimo
III. Moderato: Allegro Moderato
Side B
2. Sergei Prokofiev: “Violin Concerto No. 2 In G Minor, Op. 63” (Mono)
I. Allegro Moderato
II. Andante Assai
III. Allegro, Ben Marcato
LP 2
Side C
3. Dmitri Shostakovich (1906-1975): “Violin Concerto No. 1 in A Minor, Op. 77” (Mono)
I. Nocturne: Moderato
II. Scherzo: Allegro
Side D
III. Passacaglia: Andante-Cadenza
IV. Burlesque: Allegro Con Brio-Presto

![Oistrakh & Sanderling / Mravinsky - Prokofiev & Shostakovich: Concertos [Sapphire Edition] (Vinil 180g, LP dublu)](https://hifiexpert.ro/wp-content/uploads/2026/10/oistrakh_frontview_kopie.webp)


