Mal Waldron – Rat Now…Paris 70 (Vinil 180g, LP)

Aceasta a fost înregistrată în hotelul Palais d’Orsay din Paris pe 10 martie 1970. Festivalul Internațional de Sunet al orașului se desfășura în acea perioadă, iar această înregistrare a fost difuzată în emisiunea de radio „Jazz Vivant” prezentată de André Francis. Interpretarea prezentată aici este o premieră pe disc și surprinde renașterea pianistului Mal Waldron, care conduce un trio format din baterista Christian Vander (co-fondator al grupului Magma) și basistul Jean-François Catoire (partener de lungă durată al lui Vander).

Cariera lui Waldron se redresa după exilul său european, o lungă perioadă de inactivitate legată de procesul său anevoios de reconstrucție după ani de luptă cu dependența. În 1969 a înregistrat Free at Last pentru noua etichetă ECM (aceasta a fost prima lor producție) și doi ani mai târziu ar face același lucru pentru etichetă Enja. Înainte de aceasta, în 1970, a și turneut pentru prima dată în Japonia, lucru care l-ar face imediat popular acolo.

Înainte de concertul prezent înregistrat pe 10 martie 1970, Mal Waldron apăruse anul anterior (un angajament de vară) într-un club din Antibes, Early Bird, cântând cu aceiași colegi, și anume Christian Vander și Jean-François Catoire. Mulți critici au lăudat calitatea trioului acestuia în media, iar defunctul Maurice Cullaz, un mare admirator al lui Waldron, a mers chiar atât de departe încât să spună că „rar auzise pe acești trei muzicieni cântând într-o manieră atât de extraordinară.”

Deci a fost destul de logic că, atunci când trioul s-a reunit din nou în martie la Paris, aceeași coeziune ar fi aparentă în piesa lor de deschidere „Rat Now,” o temă care apăruse pe albumul Free at Last înregistrat pentru ECM (noiembrie 1969) cu doar patru luni înainte de acest concert. Pianistul cântă în întregul concert în stilul său caracteristic, mâna stângă accentuând o tendință constantă ascunsă, în timp ce mâna sa dreaptă eliberează o energie controlată. Percuția nestăpânită a lui Christian Vander dă o dimensiune liberă acestei piese, care conferă o anumită austeritate ce arată influența fundamentală pe care marele Thelonious Monk a exercitat-o asupra stilului de pian al lui Waldron, alături de cel al lui Bud Powell: „După ce am căzut în adâncimi, nu am mai putut găsi din nou partea lirică a jocului meu. Modul în care mă exprimam devine mai dens; s-a refocalizat mai mult.” Această moștenire este și mai palpabilă în piesa care urmează, „Champs Elysées,” o compoziție de pe albumul Impressions (1959). Liniile melodice, impregnate de blues, se amestecă cu veselie cu figurile vorticiale furnizate de Mal și partenii săi.

„Rock My Soul”—și tempoul său captivant, unde din nou putem măsura puterea și natura complementară a mâinii stângi a lui Waldron, transmițând un ritm de-a dreptul înfricoșător sub lirica controlată provenind din mâna sa dreaptă—a apărut de asemenea printre compoziții recent înregistrate de pianist pe sesiunea Free at Last. Bătaia tumultuoasă a lui Vander hrănește fluxul cu un jazz robust plin de fraze viguroase; și când tempoul scade, basul dublu al lui Jean-François Catoire instituie o armistițiu care nu-i păcălește pe nimeni: anunță un final fierbinte.

Tema finală „Mount Fujiyama” a fost inspirată de o călătorie în Japonia pe care Waldron a făcut-o în iarna 1969-70. Aici muzica poartă amprenta serenității, dar din nou este reflectarea moștenirii adânc rădacinate a lui Mal Waldron din New York.

– Romain GROSMAN

Ediție extrem de limitată 3000 de copii.

Mal Waldron (p), Jean-François Catoire (b), Christian Vander (dr)

Re-mastered din benzile stereo originale de François Lê Xuân. Cut de Kevin Gray la Cohearent Mastering. Eseu scris de Romain Grosman – Traducere de Martin Davies. Fiecare disc a fost verificat vizual pentru a preveni defectele.

Recomandăm utilizarea curățitorului de discuri vinil „L’Art du Son” pentru spălare umedă. Chiar și discurile noi de producție de înaltă calitate vor beneficia de acest lucru.

Lista pieselor

Side A

1. Rat Race

2. Champs-Elysées

Side B

1. Rock my Soul

2. Mount FujiyamaDoor