Donald Byrd – Byrd In Paris (Vinil 180g, LP)

»Trăiau în Europa de câteva luni. Apăruseră la Cannes și la Knokke (…) dar singurul lucru care lipsea era consacrarea pe care ar fi adus-o un mare concert la Paris. Au câștigat acea ultimă bătălie cu o brio uimitoare, în fața unui public de cunoscători. Erau mulți acolo care au crezut că jazz-ul modern nu fusese niciodată atât de bine servit la Paris.« (Jazz Magazine). Hard bop-ul sosise! Aleluia! La prima apariție franceză, în iulie ’58 la Festivalul de la Cannes – primul și singurul festival de jazz de la Cannes – Quintetul Donald Byrd făcuse furori. Totuși, patru din cei cinci membri ai săi erau relativ necunoscuți în Franța… Francezii știau că liderul îl înlocuise pe Kenny Dorham în Jazz Messengers, că Doug Watkins era basistul Messengers, și că pianistul Walter Davis Jr. avea doar 18 ani când cânta cu Charlie Parker.

Cât despre Art Taylor, chiar dacă numele lui însemna ceva pentru fani, era totuși dificil pentru oameni să-și formeze o idee mai precisă despre calitățile sale muzicale. Doar Bobby Jaspar era bine cunoscut publicului parizian, iar turneul marcă întoarcerea fiului risipitor, muzicianul care, după ce aprinsese Club St. Germain, hotărâse să-și încerc norocul în Statele Unite la începutul anului 1956 – J.J. Johnson l-a angajat, și apoi Miles Davis (pentru o scurtă perioadă) înainte ca Donald Byrd să-l aducă în grupul pe care-l ducea în Europa. Această nouă turneu ar culmina la teatrul Olympia în timpul unuia din „Jazz Wednesdays” care se organizaseră acolo, de când turneul „Jazz At Carnegie Hall” – Zoot Sims, JJ. Johnson, Lee Konitz, Phineas Newborn – inaugură seria puțin mai devreme. Byrd și banda sa se străduiră să nu dezamăgească publicul parizian pe care-l știau deosebit de schimbător, și variaseră cu înțelepciune plăcerile publicului pe parcursul serii. Complicitatea care unea secțiunea de ritm – Walter Davis Jr., Doug Watkins și Art Taylor – era mult în evidență pe Ray’s Idea; neîncrezând în capcanele spectaculosului cu orice preț, Donald Byrd, producând invenții strălucitoare la trompetă, luă partea leului la o temă atunci foarte în voga, „Dear Old Stockholm”, adaptată dintr-o cântec tradițională suedeză; pe „Flute Blues”, Bobby Jaspar dovedì că era încă un specialist la acel instrument, și Paul’s Pal arăta că, la tenor, cântecul lui Sonny Rollins nu trecut neobservat. Trebuie spus că nu a avut prea mult efect asupra liricismului discret care stă la baza frazelor pe care le-a cântat în perioada sa „St. Germain”.

Spectatorii Olympiei nu erau zgârciți cu aplauze pentru cei cinci muzicieni. Cum altfel ar fi putut reacționa, confruntați cu focul pe care-l arăta banda pe parcursul unei melodii precum „The Blues Walk”? Nu ar trebui prea mult pentru a aplauda și noi, chiar dacă sunt cincizeci și cinci de ani mai târziu…

Donald Byrd (tp); Bobby Jaspar (fl, ts); Walter Davis Jr. (p); Doug Watkins (b); Art Taylor (dr)

Recomandăm utilizarea curățătorului de vinil LP „L’Art du Son” pentru spălare umedă. Chiar și discurile noi de producție de înaltă calitate vor beneficia de aceasta.

Lista pieselor

Dear Old Stockholm

Paul’s Pals

Flute Blues

Ray’s Idea

The Blues Walk