Sari la conținut
Showroom Bd. Eroii Sanitari 89, Cotroceni, București Deschidem azi la 10:00 info@hifiexpert.ro
Black Edition Reduceri reale la hi‑fi, doar câteva zile. până pe 2 decembrie Vezi ofertele →

David Oistrakh & Kurt Sanderling / Evgeny Mravinsky – Prokofiev & Shostakovich: Violin Concertos (Vinil 180g, LP dublu)

412 lei

O adevărată împrejurare noroasă: "The Lost Recordings" a găsit benzile originale ale celor două concerte pentru vioară de Prokofiev în Potsdam.

Livrare în 5–7 zile lucrătoare
Discurile vin de la distribuitor la comandă; le trimitem prin curier sau le păstrăm în showroom pentru ridicare.
  • Garanție 2 ani, service autorizat
  • Retur în 14 zile
  • Factură fiscală, plată securizată

De ce David Oistrakh & Kurt Sanderling / Evgeny Mravinsky - Prokofiev & Shostakovich: Violin Concertos (Vinil 180g, LP dublu)

Artist: David Oistrakh & Kurt Sanderling / Evgeny Mravinsky
Format: Vinil 180g, LP dublu
Casă de discuri: The Lost Recordings
Gen: Muzică clasică
Număr de catalog: TLR-2603068V

Descriere

O adevărată împrejurare noroasă: „The Lost Recordings” a găsit benzile originale ale celor două concerte pentru vioară de Prokofiev în Potsdam. Berliner Sinfonie-Orchester a fost dirijată de Kurt Sanderling. „Concerto No. 2”, înregistrat în 1965, nu a fost niciodată lansat. „Concerto No. 1” de Shostakovich, interpretat de Oistrakh în vârful virtuozității sale sub bagheta marelui Yevgeny Mravinsky, nu a fost niciodată lansat pe vinil. Kurt Sanderling, la conducerea Berliner Sinfonie-Orchester, a dirijat cele două concerte de Prokofiev în public. Primul a fost prezentat pe 19 aprilie 1971 la Deutsche Staatsoper din Berlin, iar al doilea, pe 8 martie 1965 la Metropol Theatre din Berlin. Sanderling era admirat pentru integritatea muzicală și dirijatul puternic. În 1960, după o carieră marcată de diverse tragedie, se afla în Germania de Est. Dirijorul evreu a fugit din Germania în 1936, când au fost promulgate Legile Rasiale de la Nuremberg, găsind azil mai întâi la Moscova și apoi la Leningrad, ca asistent al lui Yevgeny Mravinsky. Oistrakh și Sanderling se cunoșteau de zeci de ani când au fost realizate aceste înregistrări; legăturile lor personale și profesionale erau strânse.

„Concerto No. 1” de Prokofiev este una dintre cele mai inovatoare lucrări ale secolului al XX-lea. A fost compus între 1915 și 1917 și prezentat în premieră la Paris în 1923. Andantino se desfășoară în întuneric, cu o vioară nostalgică ce conduce într-o temă etereă, aproape irealăă. Prokofiev a spus că această mișcare ar trebui să fie cântată „de parcă ar trebui să convingi pe cineva de ceva”. Oistrakh, ca un spiridus ce iese dintr-o pădure extrem de deasă și întunecată, cântă pe întreaga gamă de sunete – pasionat, nerăbdător, regal și plin de viață în același timp. A doua mișcare, Scherzo vivacissimo, poate fi considerată elementul sălbatic al acestui concert. Este o vârtejă ingenioasă implicând virtuozitatea violonistului pe care Oistrakh o realizează fără efort. A treia și ultima mișcare este atât lirică cât și intensă. Vioara alternează între două roluri, pe cel de solist și pe cel de acompaniator. Jocul lui Oistrakh, lipsit de manieriști, este pur totuși sensual, calitatea sa pământeană fiind esențială pentru a contenei orchestra care se estompează treptat lin, la fel de neobișnuită ca și prima mișcare.

„Concerto No. 2”, prezentat în premieră în 1935, este destul de diferit. Nu numai că este mai clasic decât primul, dar și mai dramatic. Vioara, singură, introduce tema somră și lirică a mișcării inspire de folclorul rusesc tradițional. Oistrakh pare să exploreze adâncurile sufletului său interior. Fraze lungi și lirice sunt întrerupte de creșteri și căderi de înălțime mai ritmice. Mișcarea se termină cu pizzicati pe care am putea fi tentați să-i considerăm ușor șiretoni, sau chiar înfricoșatori, dar care ne lasă în așteptare. Următoarea mișcare, Andante assai, este unele dintre cele mai frumoase scrieri muzicale pentru vioară. O meditație dureroasă și chinuită, undele intense rămân totuși pământene pe măsură ce implor cerurile. Aici, Oistrakh este masterful. Din vioara sa, din persoană sa, atât de strâns legate, el scoate o ardoare aproape mistică, cu o atemporalitate împletită cu puritate armonioasă pe care puțini muzicieni au realizat-o cu atât de multă grație. Finalul, Allegro ben marcato, revine la stilul mai ironic din care Prokofiev era atât de pasionat. În această dansă fierbinte și flamboyantă cu nuanțele sale spaniole – lucrarea a fost prezentată în premieră la Madrid – compozitorul ne surprinde cu castanete. Oistrakh și Sanderling fac cel mai bun uz de aceste inflexiuni multicolore și scintilante care au fost entuzias aclamate de public.

Pe 25 mai 1956, Yevgeny Mravinsky conducea Filarmonica din Leningrad la Berlin Staatsoper. Din 1938, el a condus orchestra la un vârf în interpretarea în principal a compozitorilor ruși, cum ar fi Tchaikovsky și Shostakovich. Stilul său era imediat recunoscut. Cu o erupție vulcanică de sunet, el a ordonat orchestrei să mătureie totul în cale. A fost chiar aceeași orchestră care a prezentat pentru prima dată concertul un an mai devreme. Supusă cenzurii de către Departamentul de Propagandă, lucrarea fusese ascunsă din momentul compunerii în 1948. Oistrakh însuși a făcut modificări pe care compozitorul le-a primit cu plăcere. Pe scurt, a fost concertul unei lupte, și nimeni mai bine decât Oistrakh însuși nu putea vorbi despre el. „Prima mișcare, Nocturne-ul, este o lume a reflecției profunde. Aș numi-o o anulare a sentimentelor. Aici, nu există expresie deschisă a suferinței; totul pare să fie ascuns în interior”. Linia violonistului exprimă neliniște. Este posomorâtă și introvertită, iar pe fundal sunt urme ale unui Dies Irae care ar fi putut fi inspirat de Mozart. „Diavolic” este cuvântul pe care Oistrakh îl folosește pentru a descrie a doua mișcare. Și într-adevăr el se grăbește într-un Allegro nervos, purtat dinamic de orchestra lui Mravinsky. Scara Andante-ului este monumentală, similară în mai multe privințe cu prima mișcare a Simfoniei a Cincea de Beethoven. Vioara este omniprezentă, în dialog sau opoziție cu diferitele secțiuni ale orchestrei. Oistrakh este calm și imperial, în control complet al situației până la începutul cadenței transcendente. Pauzele preiau atât de multă expresivitate cât și notele, dacă nu mai mult. Uităm tehnica strălucitoare a mâinii stângi a violonistului pentru a ne concentra pe dramă. Apoi, destul de excepțional, există o a patra mișcare. Finalul este slapstick, extravagant și comic, iar Oistrakh și Mravinsky o duc la climax.

„The Lost Recordings” este mândră să prezinte aceste concerte minunate – înregistrate pe 19 aprilie 1971 și 25 mai 1956 la Deutsche Staatsoper din Berlin, Germania și pe 8 martie 1965 la Metropol Theater, Berlin, Germania – în calitate de referință pentru audiofili. Înregistrarea luxos restaurată vine ca Double LP strict limitat (3.000 de copii) – cu vinil de 180 de grame tăiat la 33 RPM. Inginerul de sunet faimos Kevin Gray este responsabil pentru tăieturi în lac. O carte de descărcare album de 16-biți este inclusă cu vinilul. „The Lost Recordings” este celebrată la nivel mondial pentru păstrarea patrimoniului muzical de neprețuit și pentru calitatea neasemănată a restaurărilor Phoenix-Mastering™.

MUZICIENI

David Oistrakh: vioară

Sergei Prokofiev: „Violin Concerto No. 1 In D Major, Op. 19” & „Violin Concerto No. 2 In G Minor, Op. 63”
Kurt Sanderling: dirijor
Berliner Sinfonie-Orchester

Dmitri Shostakovich: „Violin Concerto No. 1 in A Minor, Op. 77”
Evgeny Mravinsky: dirijor
Leningrad Philharmonic Orchestra

Vă recomandăm folosirea curățitorului de LP „L’Art du Son” pentru spălare umedă a vinilului. Chiar și discurile noi de producție de înaltă calitate vor beneficia de aceasta.

Lista pieselor

LP 1

Side A

1.    Sergei Prokofiev (1891-1953): “Violin Concerto No. 1 In D Major, Op. 19” (Stereo)
I.    Andantino
II.    Scherzo: Vivacissimo
III.    Moderato: Allegro Moderato

Side B
2.    Sergei Prokofiev: “Violin Concerto No. 2 In G Minor, Op. 63” (Mono)
I.    Allegro Moderato
II.    Andante Assai

LP 2

Side C
3.    Dmitri Shostakovich (1906-1975): “Violin Concerto No. 1 in A Minor, Op. 77” (Mono)
I.    Nocturne: Moderato
II.    Scherzo: Allegro

Side D
III.    Passacaglia: Andante-Cadenza
IV.    Burlesque: Allegro Con Brio-Presto