Alicia de Larrocha – The Unreleased Berlin Studio Recordings (UHQCD dublu)

Alicia De Larrocha avea mâini mici și unghiulare. Avea doar 1,52 m înălțime și ca făt și-a lovit capul de podea pentru a i se permite să cânte la pian. Celebra catalană din întreaga lume era considerată una dintre cele mai bune artiste din Spania, alături de Victoria de Los Angeles. Și avea o misiune: să răspândească repertoriul spaniol. Când a murit în 2009 la vârsta de 89 de ani, Nelson Freire a scris: „Cu adevărat am iubit-o. Era o femeie modestă și jocul ei strălucea ca soarele.” Interpretările sale din „The Unreleased Berlin Studio Recordings 1968-1970″ sunt un omagiu moștenirii muzicale a Spaniei.

Călătoria lui Larrocha a început când s-a așezat la pian la vârsta de trei ani. La patru ani, a studiat cu Frank Marshall, un student al lui Granados. La șase ani, deja se producea în public, iar la unsprezece ani, a uimit publicul cântând Mozart’s „Coronation Concerto” cu Orchestra Simfonică din Madrid. În ciuda mâinilor mici, a dezvoltat o atingere ușoară și precisă și a îndrăznit chiar să înregistreze Rachmaninov’s Third Concerto. Dar dincolo de stăpânirea tehnică, jocul ei transmiteau o profundă senzație de viață și imaginație. Deși a fost instruită în Bach, Mozart și Chopin, Larrocha s-a luptat pentru a aduce compozitorii spanioli în fața unei audiențe mondiale. Albéniz și Granados au mult de mulțumit pentru faima lor. Marea ei izbândă internațională a venit în anii 1950 când un impresar american a auzit-o pe înregistrările sale spaniole și a invitat-o în Statele Unite, unde a obținut un succes triumfal. Frédéric D’Oria-Nicolas, unul dintre căutătorii de comorile muzicale ai TLR, reamintește emoția pe care a simțit-o vizionând benzile originale din arhivele Bremen Radio: „În timpul studiilor mele la Gnessin Academy of Music din Moscova, auzisem deseori despre Alicia de Larrocha, care dădea masterclass-uri acolo. Aceste momente au avut o influență profundă asupra tuturor pianișilor din academie, care încă vorbeau despre ele decenii mai târziu. Deci am fost deosebit de emoționat când am descoperit aceste benzi neinedite din Arhiva Berlin Radio. Încep cu „Goyescas”, care sunt adevărate capodopere pentru mine și încă slab apreciate. Am fost absolut fascinat de poezia jocului ei și adâncimea sunetului… Un album cu adevărat captivant.” De la sonatele lui Soler la „Goyescas” al lui Granados, ea a imbibat fiecare notă cu nuanță. A adus în viață tablourile lui Goya din „El Pelele” și a stăpânit contrasturile întunecate din Surinach’s „Canción Y Danza”. „Iberia” al lui Albéniz cerea atât putere cât și delicatețe – calități pe care le stăpânea fără efort. Ultimul ei omagiu a fost dedicat prietenei sale Francis Poulenc, a cărui „Toccata” a cântat-o – un rămas bun plutitor.

The Lost Recordings este mândră să prezinte în premieră versiunea completă a acestei minunate înregistrări. Înregistrarea restaurată pe scară largă este disponibilă pentru prima dată ca un dublu CD UHQ cu sunet strălucitor, cu o broșură de 24 de pagini – produs de Simon Garcia în Marciac, Franța. Renumitul Kevin Gray este responsabil pentru tăierea lacului a versiunii de vinil. „The Lost Recordings” este celebrată la nivel mondial pentru preservarea patrimoniului muzical inestimabil și pentru calitatea inegalabilă a restaurărilor Phoenix-Mastering™. „Alicia De Larrocha – The Unreleased Berlin Studio Recordings 1968-1970″ nu este nimic mai puțin decât o revelație pentru audiofili!

UHQCD înseamnă Ultimate High Quality Compact Disc și este o dezvoltare comună a companiei japoneze de replicare CD Memory-Tech și a Audio Quality CD Company din Hong Kong. Spre deosebire de CD-urile convenționale, UHQCD-urile nu sunt presate din policarbonat, ci turnate din fotopolimer și întărite cu lumină UV. Un alt strat din policarbonat de înaltă puritate este aplicat pe fotopolimerul mai moale pentru protecție împotriva zgârierii. Combinația rezultă în reflexie semnificativ redusă a luminii laser în interiorul CD-ului și o tranziție de margine fără egal de precisă între gropile și terenurile CD-ului. UHQCD-urile sunt 100% compatibile cu playerele CD standard. Din punct de vedere muzical, rezultatul este o imagine de sunet care amintește puternic de benzile master analogice.

Lista pieselor

UHQCD 1

1. Antonio Soler (1729 – 1783): Sonata In D Minor, R. 24

2. Antonio Soler: Sonata In F Major, R. 89

3. Enrique Granados (1867 – 1916): El Pelele, IEG. 22

4. Carlos Suriñach (1915 – 1997): Canciones Y Danzas, No. 3

5. Enrique Granados: El Fandango De Candil, „Goyescas” Op. 11, No. 3

6. Enrique Granados: Quejas O La Maja Y El Ruiseñor, „Goyescas” Op. 11, No. 4

7. Enrique Granados: Los Requiebros, „Goyescas” Op. 11, No. 1

UHQCD 2

8. Federico Mompou (1893 – 1987): Canciones Y Danzas No. 4

9. Federico Mompou: Canciones Y Danzas No. 5

10. Federico Mompou: Canciones Y Danzas No. 6

11. Isaac Albéniz (1860 – 1909): Corpus Christi En Sevilla, „Iberia”, Book I, No. 3

12. Isaac Albéniz: Triana, „Iberia”, Book II, No. 3

13. Isaac Albéniz: El Albaicín, „Iberia”, Book III, No. 1

14. Isaac Albéniz: Lavapiés, „Iberia”, Book III, No. 3

15. Francis Poulenc (1899 – 1963): Toccata