Van Halen – Diver Down (SACD hibrid)

Programul de turneu obositor al Van Halen – cuplat cu producția a patru albume în patru ani – a determinat trupa de rock americană să facă o pauză. Cu toate acestea, întreruperea nu a durat mult. Cântărețul David Lee Roth credea că dorința casei de discuri pentru muzică nouă putea fi satisfăcută prin copertarea cântecului „Dancing In The Street” al Martha & The Vandellas și lansarea acestuia ca single. Chitaristul Eddie Van Halen, care nu dorea pur și simplu să copieze cântecul unui alt artist, ci să-l transforme, a sugerat „(Oh) Pretty Woman” de Roy Orbison când nu a putut veni cu un riff potrivit pentru cântecul Motown. Cazul închis? Nu, deloc: când interpretarea Van Halen a clasicului Orbison a cucerit topurile Billboard și s-a urcat în Top 15, Warner Bros. i-a anunțat pe membri trupei că era nevoie de un întreg album pentru a satisface cererea enormă. Așadar, cvartetul s-a îndreptat spre Los Angeles cu Ted Templeman pentru a înregistra al cincilea album de studio la Sunset Studios și Warner Bros. Recording Studios între ianuarie și martie 1982 – în doar 12 zile. Atât pentru povestea din spatele „Diver Down”, care a fost lansat în același an, s-a clasat imediat pe locul trei în topurile SUA și s-a vândut în peste patru milioane de copii la nivel mondial!

Povestea de succes a Van Halen cu versiuni de cover poate fi urmărită până la debutul lor cu diamant triplu din 1978. Abordarea ambiționată care demonstrează versatilitatea, creativitatea, talentul și entuziasmul trupei este mai evidentă ca niciodată pe „Diver Down”. Albumul conține cinci versiuni captivante de cover, dintre care trei au devenit mari hituri radio: interpretarea energică a cântecului Kinks „Where Have All The Good Times Gone!”, parodia barbershop quartet a „Happy Trails” – cântecul inițial de Dale Evans – și, desigur, „(Oh) Pretty Woman”. Între aceste piese se găsește o gamă variată de piese extrem de jucause. Luați, de exemplu, amenințătoarea „Intruder”, compusă de Roth pe sintetizator și susținută de Eddie Van Halen, care răsucește tremolo bar-ul chitarei sale și freacă o cutie de „Schlitz” împotriva corzilor sale în mijlocul unei reacții în lanț puternice. Sau visionara „Little Guitars (Intro)”, în care Eddie Van Halen cântă la o chitară cu coarde de nylon și imită o tehnică clasică de flamenko tremolo-picking rapid al corzilor acute cu mâna dreaptă și orchestrând hammer-ons și pull-offs pe gâtul chitarei cu mâna stângă. Întotdeauna cu un pas înainte, instrumentalistul pioneer a compus „Cathedral” cu mult înainte de înregistrările pentru „Diver Down”. A adaptat-o pentru înregistrare prin apăsarea notelor cu mâna stângă pe tastură, în timp ce simultan rotea butonul de volum în sus și în jos cu mâna dreaptă. Acesta din urmă a dus în cele din urmă la blocarea butonului la sfârșitul celui de-al doilea take, dar efectul intenționat – o piesă care semăna cu sunetul unui orgă de biserică – a fost captat cu succes.

Reedițiunea remasterizată cu atenție a „Diver Down” din studioul din California al MoFi prezintă acest clasic rock cu realism extraordinar, dinamică nestăvilă și claritate și atenție la detalii de referință. Hybrid SACD-ul strict numerotat, ambalat într-un copertă gatefold de stil mini LP de înaltă calitate, demonstrează munca lui Ted Templeman în cel mai bun mod. Cu Hybrid SACD al MoFi, „Diver Down” oferă mai multă vibe de bine-stare ca niciodată – măriți volumul!

Recomandăm utilizarea conditionerului CD/DVD „L’Art du Son” pentru o îmbunătățire sonoră și mai mare.

Lista pieselor

1.    Where Have All The Good Times Gone!
2.    Hang ‘Em High
3.    Cathedral
4.    Secrets
5.    Intruder
6.    (Oh) Pretty Woman
7.    Dancing In The Street
8.    Little Guitars (Intro)
9.    Little Guitars
10.    Big Bad Bill (Is Sweet William Now)
11.    The Full Bug
12.    Happy Trails