The Stooges – Fun House (SACD hibrid)

„Îl simți?” întreabă Iggy Pop în „Dirt.” Răspunsul este evident pentru oricine intră în contact cu „Fun House” al The Stooges – un album în care emoțiile nestăpânite și exuberanța sălbatică ocupă locul central, iar energia brută se impune în prim-plan. Haosul electrizant de pe al doilea album de studio al trupei din Detroit, lansat inițial în iulie 1970 pe Elektra Records, este aproape imposibil de exprimat în cuvinte. Robert Christgau, legendarul jurnalist al Village Voice, a recunoscut chiar că „limbajul nu a fost făcut pentru” a transmite ceea ce mulți critici și artiști consideră cea mai importantă declarație rock ‘n’ roll. Chiar și mai mult de 50 de ani după ce Iggy Pop și compania și-au dat frâu liber, „Fun House” continuă să-și uimească ascultătorii. Clasat pe locul 94 în lista Rolling Stone a celor mai mari albume din toate timpurile, descris de Jack White drept „cel mai bun album rock ‘n’ roll vreodată făcut” și celebrat de critici renumiti precum Lester Bangs și Ben Edmonds, precum și de muzicieni precum Henry Rollins și Steve Albini, „Fun House” se simte pur și simplu minunat!

De la început până la sfârșit, calitățile „live-in-the-room” atât de caracteristice pentru „Fun House” și producția foarte apreciată a lui Don Gallucci sunt palpabile: groovul neobosit, forța pură a ritmurilor, volumul nestăpânit, vocalele fierbinți ale lui Pop, basyul greu, fierbinte… Brăzdarea și duritatea produse de cei patru oameni și saxofonistul Steven Mackay sunt concepute pentru a te transporta într-o altă dimensiune – cu prezență captivantă, fizicalitate și putere. Intens, coerent și agresiv, „Fun House” diferă în mai multe moduri de debutul trecutului The Stooges și îl depășește chiar: În primul rând, cvartetul a dezvoltat aproape toate cântecele în decurs de mai multe luni. Deci de această dată, nu erau sub presiunea de a scrie material suplimentar. La fel de important a fost faptul că l-au întâlnit pe Gallucci. Încrederea instinctivă a The Stooges în Gallucci s-a dovedit a fi inspirată, deoarece producătorul a decis imediat să capteze atmosfera lor live unică. El a sfidatul convențiile și a scos toate draperiile, covoarelor și alte obiecte care absorb sunetul din Elektra Sound Recorders – studioul situat la o plimbare scurtă de la locuința temporară a trupei la Tropicana Motel. De asemenea, a făcut ca Pop să cânte, să ofteze, să țipe și să latre live printr-un microfon portabil direcționat prin doi amplificatori Marshall, care au servit ca sistemul său personal de PA. Inginerul de sunet Brian Ross-Myring a fost piesa finală a puzzle-ului pentru o înregistrare care ar intra în istorie. Gallucci și Ross-Myring au avut o altă idee strălucitoare atunci când au planificat ca The Stooges să înregistreze o cântec în studio în fiecare zi, într-o ordine care ar corespunde secvenței de pe disc. Mai întâi, i-au invitat pe membrii trupei să treacă prin cântece – esențialmente o zi de pregătire în care au fost ajustate nivelurile, ecranele și pozițiile. Apoi și-au pus umărul la treabă și au realizat scopul lor de a înregistra o cântec pe zi, cu banda oferindu-i lui Gallucci aproximativ 15 până la 25 de versiuni dintre care să aleagă pentru versiunea oficială. Potrivit rapoartelor, cu excepția a două overduburi de chitară, fiecare notă pe „Fun House” a fost înregistrată exact așa cum o auzi astazi.

MFSL prezintă acum „Fun House” pentru prima dată ca un Hybrid SACD audiofil, oferind cea mai bună calitate de sunet pe care a avut-o vreodată albumul. Această reediție colecționabilă stabilește noi standarde în ceea ce privește adâncimea spațială, transparența și dinamica. Nicio versiune anterioară nu izbucnește cu atât de multă energie, imediate și putere ca Hybrid SACD-ul MoFi, strict limitat la 2.500 de copii!

Recomandăm folosirea condițiotorului CD/DVD „L’Art du Son” pentru o îmbunătățire sonoră și mai mare.

Lista pieselor

1.    Down On The Street
2.    Loose
3.    T.V. Eye
4.    Dirt
5.    1970
6.    Fun House
7.    L.A. Blues