Stone Temple Pilots – No. 4 (SACD hibrid)

Răzbunarea este dulce! Ignorați de mulți critici, Stone Temple Pilots au tras un avertisment sonor puternic în 1999 cu „No. 4.” Albumul câștigător al mai multor premii combină punctele forte ale celor trei albume anterioare ale cvartetului din San Diego, marcând o întoarcere la rădăcinile hard rock ale trupei. „No. 4” este considerat cel mai dur și plin de muchie album din cariera trupei californiene. În ciuda tendințelor predominante și a lipsei promovării – din cauza condamnei la închisoare pe un an pe care cântărețul Scott Weiland a primit-o scurt timp înainte de lansarea albumului – „No. 4” a fost certificat platină de RIAA pe 7 august 2000 și de CRIA în august 2001. Cântecul „Down” a fost nominalizat pentru Best Hard Rock Performance la Grammy Awards. Albumul a produs, de asemenea, unul dintre cele mai mari hituri ale STP: „Sour Girl,” care a ajuns pe locul 78 în Billboard Hot 100 și rămâne singura cântec a trupei care a intrat vreodată acolo.

Sub conducerea producătorului de lungă durată al trupei, Brendan O’Brien, „No. 4” a stârnit o mare zarvă. Sunetul bogat și crisp al chitarei, loviturile și zgomotele bateriei, texturile fluide ale basului și ecoul reverberant al spațiului de studio amplifică puterea muzicii cu o forță aproape fizică. În ciuda caracterului „back-to-basics,” „No. 4” s-a dovedit a fi incredibil de divers: riffuri masive conduc piese martele precum „Down” erodat, „Heaven & Hot Rods” furtunos, „No Way Out” pășitor și „Sex & Violence” muşcător. Acesta din urmă este extrem de aproape de teritoriul garage rock, iar Stone Temple Pilots literalmente arează albumul – cu aranjamente puternice, sunet bogat și tonuri întunecate, învăluite în distorsiune. Chiar și atunci când îmbrățișează agresivitate și greutate, Stone Temple Pilots nu neglijează importanța melodiilor captivante și accesibile. „Church On Sunday” plin de energie și plin de pop și ritmul visător al „Sour Girl” subliniază excelenta chimie de songwriting între Weiland și chitaristul Robert DeLeo. Același lucru este valabil și pentru „Glide,” un omagiu spațios adus mișcării glam a anilor ’70. Aici, Weiland cântă în cele mai înalte registre, iar ca bis, există un outro folcloric purtat de un citeriu supranatural. Și să nu uităm piesa finală „Atlanta,” o mini-epopee cu o secțiune de instrumente clasice și o melodie veselă care amintește de clasicul Rodgers și Hammerstein „My Favorite Things.” Stone Temple Pilots apoi încetinesc brusc tempo-ul și lasă o urmă de optimism să străluciască în „I Got You” – o piesă cu influențe country însoțită de chitară pedal steel, bass șase-coarde și pian. Majoritatea cântecelor se citesc ca mărturisiri și rugăminți. Se ocupă cu pierderea personală, abuzul de droguri, impulsurile distructive și luptele disperate. „No. 4” poate să nu fie cel mai comercial de succes album al Stone Temple Pilots. Dar rămâne cel mai necompromis al lor. Și acel statut probabil cântărește mai mult decât orice altceva!

MFSL prezintă acum „No. 4” pentru prima dată în calitate audio de referință pentru audiolili! Acest Hybrid SACD numerotat – mastering cu grijă din benzile originale la studioul californian MoFi și ambalat într-o husă de stil mini-LP cu deschidere în două – prezintă acest clasic rock pentru prima dată în calitate audio de referință pentru audiolili: Această reeditare colecționabilă stabilește noi standarde în ceea ce privește spațialitatea, transparența și dinamica. Vitalitatea și autenticitatea albumului, creat într-o perioadă în care mulți muzicieni rock se bazau din ce în ce mai mult pe elemente electronice sau abandona scena, sunt subliniate de producția genială a lui Brendan O’Brien – așa cum Hybrid SACD-ul de la MFSL demonstrează în mod impresionant!

Recomandăm utilizarea condiționer-ului de CD/DVD „L’Art du Son” pentru o îmbunătățire sonoră și mai mare.

Lista pieselor

1.    Down
2.    Heaven & Hot Rods
3.    Pruno
4.    Church On Tuesday
5.    Sour Girl
6.    No Way Out
7.    Sex & Violence
8.    Glide
9.    I Got You
10.    MC5
11.    Atlanta