Alicia De Larrocha – The Unreleased Berlin Studio Recordings 1968-1970 (Vinil 180g, LP dublu)

Alicia De Larrocha avea mâini mici și unghiulare. Avea doar 1,52 m înălțime și, în copilărie, și-a lovit capul de podea pentru a fi lăsată să cânte la pian. Catalana faimoasă în lume era considerată una dintre cele mai bune artiste din Spania, alături de Victoria de Los Angeles. Și avea o misiune: să răspândească repertoriul spaniol. Când a murit în 2009, la vârsta de 89 de ani, Nelson Freire a scris: „M-am iubit cu adevărat. Era o femeie modestă și jocul ei strălucit ca soarele.” Performanțele sale din „The Unreleased Berlin Studio Recordings 1968-1970″ sunt un omagiu patrimoniului muzical al Spaniei.

Călătoria lui Larrocha a început când s-a așezat la pian la vârsta de trei ani. La patru ani, a studiat cu Frank Marshall, student al lui Granados. La șase ani, deja performa în public, iar la unsprezece ani, a uimit publicul cântând Concertul pentru Încoronare al lui Mozart cu Orchesta Simfonică din Madrid. În ciuda mâinilor sale mici, a dezvoltat o atingere aerată și precisă și a îndrăznit chiar să înregistreze Concertul al treilea al lui Rachmaninov. Dar dincolo de măiestria tehnică, jocul său transmitea un sentiment profund de viață și imaginație. Deși a fost instruită în Bach, Mozart și Chopin, Larrocha s-a luptat pentru a aduce compozitorii spanioli unui public mondial. Albéniz și Granados îi datorează mult din faima lor. Izbanda ei internațională a venit în anii 1950 când un impresario american a auzit înregistrările sale spaniole și a invitat-o în Statele Unite, unde a fost un succes triumfător. Frédéric D’Oria-Nicolas, unul dintre căutătorii de comori muzicale ai TLR, amintește entuziasmul pe care l-a simțit la vizionarea benzilor originale din arhivele Radio Bremen: „În timpul studiilor mele la Academia Gnessin de Muzică din Moscova, am auzit des despre Alicia de Larrocha, care a susținut masterclass-uri acolo. Aceste momente au avut o influență profundă asupra tuturor pianiștilordin academie, care încă vorbeau despre ele zeci de ani mai târziu. Deci am fost deosebit de emoționat când am descoperit aceste benzi neinedite în Arhiva Radio Berlin. Încep cu ‘Goyescas’, care sunt adevărate capodopere pentru mine și încă subevaluate. Am fost absolut captivat de poezia jocului ei și de profunzimea sunetului ei… Un album cu adevărat fascinant.” De la sonatele lui Soler la ‘Goyescas’ al lui Granados, ea a insuflet fiecărei note nuanță. A adus tablourile lui Goya la viață în „El Pelele” și a stăpânit contrastele întunecate ale „Canción Y Danza” a lui Surinach. „Iberia” al lui Albéniz a cerut atât putere, cât și delicatețe – calități pe care le stăpânea fără efort. Ultimul omagiu al ei a fost dedicat prietenului ei Francis Poulenc, a cărui „Toccata” a cântat – o despărțire plutitoare.

The Lost Recordings este mândră să prezinte pentru prima dată versiunea completă a acestei înregistrări minunate. Înregistrarea luxos restaurată vine ca o discă dublu LP strict limitată (2000 de copii) – cu vinil de 180 de grame tăiat la 33 RPM la Simon Garcia, Marciac. Celebrul Kevin Gray este responsabil pentru tăierea lacului. „The Lost Recordings” este sărbătorită în lume pentru păstrarea patrimoniului muzical inestimabil și pentru calitatea inegalabilă a restaurărilor Phoenix-Mastering™. ‘Alicia De Larrocha – The Unreleased Berlin Studio Recordings 1968-1970’ nu este nimic mai puțin decât o revelaţie audiofil!

Înregistrat în Saal III, RBB, Berlin
Pe 22.IV.1968
*Pe 12.III.1970

STEREO ℗ 1968 RBB
*STEREO ℗ 1970 RBB
Remastered de ℗ & © 2025 THE LOST RECORDINGS

33rpm Lacquer-cuts: Kevin Gray

STEREO ℗ 1968 RBB
*STEREO ℗ 1970 RBB
Remastered de ℗ & © 2025 THE LOST RECORDINGS

33rpm Lacquer-cuts: Kevin Gray

Recomandăm utilizarea curățitorului de discuri LP „L’Art du Son” pentru spălarea umedă a discului vinyl. Chiar și discurile noi de producție de înaltă calitate vor beneficia de aceasta.

Lista pieselor

LP 1

Side A
1.    Antonio Soler (1729 – 1783): Sonata In D Minor, R. 24*
2.    Antonio Soler: Sonata In F Major, R. 89*
3.    Enrique Granados (1867 – 1916): El Pelele, IEG. 22
4.    Carlos Suriñach (1915 – 1997): Canciones Y Danzas, No. 3

Side B
5.    Enrique Granados: El Fandango De Candil, „Goyescas” Op. 11, No. 3
6.    Enrique Granados: Quejas O La Maja Y El Ruiseñor, „Goyescas” Op. 11, No. 4
7.    Enrique Granados: Los Requiebros, „Goyescas” Op. 11, No. 1*

LP 2

Side C
8.    Federico Mompou (1893 – 1987): Canciones Y Danzas No. 4
9.    Federico Mompou: Canciones Y Danzas No. 5
10.    Federico Mompou: Canciones Y Danzas No. 6
11.    Isaac Albéniz (1860 – 1909): Corpus Christi En Sevilla, „Iberia”, Book I, No. 3

Side D
12.    Isaac Albéniz: Triana, „Iberia”, Book II, No. 3*
13.    Isaac Albéniz: El Albaicín, „Iberia”, Book III, No. 1*
14.    Isaac Albéniz: Lavapiés, „Iberia”, Book III, No. 3
15.    Francis Poulenc (1899 – 1963): Toccata*