Al Di Meola, John McLaughlin & Paco De Lucia – Saturday Night In San Francisco (CD)

Probabil că nu există nimeni pasionat de muzica de chitară care să nu cunoască albumul legendary și relançat multiple ori „Friday Night in San Francisco”. Trei virtuozi ai chitarei cântă live și cu calități acustice uimitoare. Ceea ce aproape nimeni nu știe: au existat încă două concerte cu aceeași formație în sâmbăta următoare, care au fost de asemenea înregistrate, dar unde s-a cântat un repertoriu aproape complet diferit. Încă în 1980 s-a creat un master din cele două concerte cu incontabile montaje, dar care nu a fost niciodată lansat.

A fost managerul Al Di Meola care și-a amintit mai târziu că această bandă mai exista. Dar chiar după primele investigații, dezamăgirea s-a instalat. Masterul nu fusese păstrat bine și era de fapt inutilizabil. Dar Abey Fonn, producătorul Impex Records din SUA, nu s-a descurajat de aceasta. Ceea ce se putea auzi pe benzi era pur și simplu prea bun în ciuda tuturor obstacolelor. Un lucru era imediat clar: „Saturday Night” era chiar mai bun decât legendary-ul Friday.

În loc să folosească masterul prost păstrat, Fonn s-a întors la înregistrările analogice pe 16 piste ale concertelor actuale pentru lansare. Nici acestea nu erau în stare foarte bună, dar au putut fi reprocessate la Skywalker Sound din Marine County, California. Apoi sarcina a fost să se creeze din nou un mix din cele două concerte. Pentru aceasta, Katsu Naito și Roy Hendrickson au fost angajați. Primul deja făcuse montajele pentru „Friday Night in San Francisco” și știa încă destul de bine la ce lucruri acordase atenție acum peste 40 de ani. Din punct de vedere artistic, evaluarea Al di Meola a fost decisivă. Perfecționistul pur și simplu nu-i plac erorile, în timp ce John McLaughlin le vede mai mult ca parte a atmosferei live.

Noul mix a fost trimis la Bernie Grundman, care a realizat două lacuri diferite. O dată cu tehnologie tranzistor și o dată cu tehnologie cu tuburi. Deoarece pentru producția Impex până în acest punct deja decidiseră să meargă pe ruta pur analogică, nu este surprinzător că versiunea cu tuburi a sunat „mai corect”.

Coperta LP trebuia absolut să fie purpurie la cererea Al di Meola. Manualul cu liner notes de Charles L. Grenade conține fotografii anterior nepublicate.

Presarea LP-ului de 180 de grame la 33,1/3 rpm a fost realizată de RTI din Los Angeles.

O observație secundară: Doar versiunea Impex a acestei lansări a fost realizată pur analogic și a ajuns la mastering fără nicio digitizare intermediară. Au insistat pe calitatea absolută și prin urmare au tăiat cu multă dinamică. A doua față a LP-ului conține prin urmare doar două piese.

Recomandăm utilizarea conditionerului CD/DVD „L’Art du Son” pentru o îmbunătățire și mai bună a calității sonice.

Lista pieselor

1. Bill Graham Introduction

2. Splendido Sundance

3. One Word

4. Trilogy Suite

5. Monasterio de Sal

6. El Pañuelo

7. Meeting of the Spirits