Vinil Beethoven – Symphonie 6 “Pastorale “

Remasterizat cu grijă și dragoste de Georg Burdicek de pe banda master originală.

Acest disc a fost produs în colaborare cu Pro-Ject Audio Systems pentru a reproduce muzica originală și experiența sonoră a acestui concert celebru din Sala de Aur de la Wiener Musikverein. Presărat pe vinil de calitate premium de 180g cu cea mai mare precizie de către Pallas Germania.

În 1803, Beethoven și-a notat în carnețelul său: “Babbling brooks, andante molt[o], cu cât este mai mare pârâul, cu atât este mai profund tonul” și a scris schițele inițiale pentru ritmul de dans al mișcării a treia. Cinci ani mai târziu, el a etichetat primele trei mișcări drept scene: “Scena: Sosirea în mediul rural [și] efectul asupra stării de spirit”, “Scena de lângă pârâu” și “Scena: Adunare festivă”, la care a adăugat: “Chiar și fără descrieri, întregul se va auzi mai mult ca expresie decât ca pictură sonoră”. În cele din urmă, a prefațat simfonia cu cuvintele “Mai mult expresie a sentimentului decât pictură”. Deși simfonia a fost inspirată de impresii din natură (Beethoven a numit-o “Simfonia pastorală sau amintirea vieții la țară”), această compoziție în Fa major nu intenționează să descrie evenimente naturale. Mai degrabă, ideea naturii însăși a fost cea pe care a turnat-o în forma simfoniei, dându-i cinci mișcări în loc de cele patru obișnuite. Din punct de vedere tematic, lucrarea este construită în principiu din triade. Deschiderea primei mișcări indică deja materialul formativ al următorului Allegro, care își datorează culoarea sa caracteristică nu în ultimul rând unor acorduri susținute care sugerează cimpoiul și vioara cu zurgălăi. “Scena de lângă pârâu”, cu aluziile sale onomatopeice la cântecul păsărilor, este concepută ca un rondo extins. Fie că strigătul cucului a atins sau nu o coardă specială la Gustav Mahler, un astfel de strigăt se regăsește în deschiderea primei sale Simfonii.

Mișcarea a treia, care înlocuiește un scherzo, își trage caracterul din dansul german cunoscut sub numele de Deutscher. Este un Allegro aspru și asertiv care duce direct la punctul culminant dramatic al simfoniei: o furtună muzicală. Aici, trosnetele sunt reprezentate de quintuplete de note de 16 în violoncel și contrabas, iar picăturile de ploaie de o figură intermitentă de patru note la viori. Finalul urmează fără întrerupere, conducând din nou la atmosfera liniștită a primei mișcări. Faptul că Beethoven ar trebui să revină la ideea de rondo a acestei mișcări în Cvartetul de coarde târziu op. 132 are legătură cu similitudinea subiectelor lor: în finalul “Pastoralei”, păstorii își arată recunoștința că furtuna s-a potolit, în timp ce în cvartetul de coarde un om afectat anterior de o boală gravă îi mulțumește lui Dumnezeu pentru însănătoșirea sa. Karl Böhm, care s-a născut la Graz în 1894 și a murit la Salzburg în 1981, ocupă un loc special în istoria Filarmonicii din Viena. În 1967, acest doctor în jurisprudență a devenit prima persoană căreia orchestra i-a acordat titlul de “dirijor onorific” – o distincție care, de atunci, a mai fost acordată o singură dată în istoria orchestrei, și anume lui Herbert von Karajan, în 1980. Cât de cald a simțit Böhm față de orchestră este evident în cuvintele pe care le-a rostit la ultima sa apariție cu Filarmonica. A fost vorba de ultima sesiune de înregistrări pentru o versiune cinematografică a operei Elektra de Richard Strauss, care îl număra pe Böhm printre dirijorii săi favoriți: “Am iubit orchestra ca pe o ființă umană încă de când am auzit-o pentru prima dată, stând în fundul sălii din Musikverein, și încă de când am dirijat pentru prima dată Tristan la Opera de Stat.” Succesul acestei reprezentații a operei Tristan und Isolde la Opera din Viena (la care Böhm a fost director în 1943-1945 și din nou în 1954-1956) a dus la concertul său de debut cu Filarmonica din Viena în aprilie 1933. Ultimul său concert a fost susținut în Japonia în 1980. Dacă adăugăm la acestea cele 667 de apariții ale sale la Opera de Stat din Viena, Karl Böhm, “directorul muzical general al Austriei”, a stat la cârma Filarmonicii din Viena de 1430 de ori. Această cifră nu include nici măcar sesiunile pentru numeroasele înregistrări pe care le-a realizat cu orchestra în cei 48 de ani de colaborare. Printre acestea se numără înregistrarea integrală a simfoniilor lui Beethoven de la începutul anilor 1970, care a fost aclamată cu entuziasm, alături de mai multe uverturi, inclusiv Egmont, compusă în 1810 pentru o reprezentație la Viena a tragediei cu același nume a lui Goethe. Toate acestea sunt o mărturie elocventă a unui ideal muzical remarcat prin precizie și naturalețe a expresiei și oferă dovezi documentare ale simțului impecabil al tempo-ului lui Böhm.Orchestra Filarmonicii din Viena

Dirijor:Karl Böhm

Ludwig Van Beethoven

Simfonia nr. 6 în Fa-dur op.68 “Pastorale” 1.Erwachen heiterer Empfindungen bei Ankunft auf dem Lande / Allegro ma non troppo

2. Szene am Bach / Andate molto mosso

3. Lustiges Zusammensein der Landleute / Allegro

4. Gewitter – Sturm / Allegro

5. Hirtengesang. Frohe und dankbare Gefühle nach dem Sturm / Allegretto Uvertura “Egmont” op. 84

Prima muzică pentru tragedia lui Goethe